Obiceiurile specifice sarbatorilor de iarna au la baza superstitiile maramuresenilor si practicile cu origini stravechi. Odata realizate, acestea aduc oamenilor sanatate, fericire, prosperitate, armonie in casa si recolte bogate. Ca in toate celelalte zone ale tarii, ziua Sfantului Nicolae sau Sânnicoară marcheaza inceputul sarbatorilor de iarna. In traditia populara, Mos Nicolae este un batran care vegheaza portile cerului si are grija ca soarele sa nu se strecoare spre taramurile de miazanoapte. El ii ajuta pe soldati in lupta, salveaza corabierii de la inec si ofera sprijin vaduvelor, orfanilor si fetelor sarace ajunse la vremea maritisului. Mos Nicolae este cunoscut mai ales pentru ca imparte daruri copiilor cuminti, iar celor neascultatori le lasa o nuielusa in incaltari in noaptea de 5 spre 6 decembrie.
Perioada premergatoare Craciunului debuteaza cu sacrificarea porcului, care are loc de Ignat (20 decembrie). In satele maramuresene, sangele animalului este folosit pentru a insemna copiii, ei devenind astfel mai sanatosi si mai puternici. Apoi incep pregatirile pentru colindat, curatenia in gospodarie, impodobitul bradului si prepararea bucatelor traditionale. In Ajunul Craciunului, se varuiesc pomii si se leaga cu paie pentru a avea roade din belsug. In aceasta zi, copiii trebuie sa manance dovleac, ca sa fie rumeni in obraji si rotofei tot timpul anului. Pomul de Craciun se impodobeste cu nuiele de salcie, hartie colorata si salbe pe care sunt insirate boabe de fasole.
In seara de 24 decembrie, copiii si tinerii pornesc la colindat. In Maramures, acest ritual are ca scop rodnicia holdelor, implinirea prin casatorie a tinerilor si cresterea copiilor. Cei mici merg din casa in casa cu Steaua sau cu Capra, primind in schimbul urarilor de bine mere, nuci, colaci si bani. Colindatorii pornesc de la casa preotului si nu se opresc pana nu trec pragul fiecarei gospodarii pentru a reface drumul magilor vestitori. Casele trebuie sa fie luminate in toata noaptea de Ajun, iar portile deschise, pentru a le arata colindatorilor ca sunt bine primiti de gazde. Un obicei foarte vechi pastrat in aceasta zona este cel al Brondoşilor, practicat in orasul Cavnic. Cetele sunt formate din 7-15 baieti imbracati in costume traditionale, ornate cu clopotei si talangi; pe fata poarta masti din piele de oaie. Batranii spun ca imbratisarea brondosilor te fereste de spiritele rele si iti aduce noroc in anul viitor. In seara de Craciun, pe Valea Izei se umbla cu Viflaimul, datina care pune in scena momentul nasterii lui Iisus.
Maramuresenii au anumite superstitii legate de aceasta sarbatoare. De pilda, in prima zi de Craciun nu se da cu matura pentru ca astfel se risipeste norocul. De asemenea, nu se spala rufe si nu se da nimic cu imprumut; in schimb, animalele din gospodarie sunt hranite pe saturate si li se da o bucatica de aluat dospit care sa le fereasca de boli. Vitele si usile grajdurilor se ung cu usturoi pentru a alunga spiritele rele.
Dupa Craciun, incep pregatirile pentru Anul Nou. In Ajun, colindatorii schimba portile satenilor cu care s-au certat in timpul anului pentru a-i determina sa le vorbeasca si sa se impace. Prima zi din an corespunde sarbatorii Sfantului Vasile, cand se spune ca cerul se deschide de trei ori. Dimineata, maramuresenii se spala pe fata cu apa proaspata, in care pun un banut, un fir de busuioc si o crenguta de brad. In acest timp, rostesc un descantec: “Sa fiu frumos si tanar ca bradul, iubit ca banul, curat ca apa si sa am noroc cat semintele din busuioc.” Copiii merg cu Plugusorul si cu semanatul, urand gazdelor un an bun si prosper, sanatate, fericire si belsug.
Craciunul si Anul Nou sunt sarbatori petrecute in familie, in jurul mesei bogate, momente in care maramuresenii indeplinesc ritualurile vechi menite sa ii pazeasca de rele. Obiceiurile specifice acestei perioade sunt strans legate de bunastarea oamenilor si a animalelor si de fertilitatea pamantului.