Un eveniment important pentru dezvoltarea cultural educativă a comunei Vişeu l-a constituit construirea în 1700 a unei clădiri din lemn ,pentru şcoala comunei , cu limba de predare română. Era o clădire mică cu ferestrele din patru ochi fiecare , cu două clase întunecoase şi o tindă la mijloc din care se intra în stânga şi în dreapta , în cele două săli.
În ajunul primului război mondial în anul 1910 pe locul vechii şcoli se construieşte din piatră clădirea şcolii primare , “în preţ de 12000 coroane , care a fost in acel timp una dintre cele mai frumoase clădiri de şcoală din Maramureş , fiind frecventată de 75 de elevi”(A.Koman,”Documente istorice maramureşene”,1937, pag.61-63).
Pentru crearea condiţiilor optime de învăţare şi culturalizare a maselor ,în Vişeu de Jos s-au construit cu sprijinul statului şi contribuţia sătenilor două corpuri mari de şcoală , unul în 1962 şi altul în 1968 , o clădire mai mică pentru şcoală în cătunul Danova în anul 1969 , iar în 1961 căminul cultural , unde a fost amenajată o bibliotecă sătească ce cuprindea 5800 de volume.
În ceea ce priveşte numărul elevilor, acesta a crescut în anul 1935 de la 75 la 200 , iar numărul învăţătorilor s-a mărit la 4. Între anii 1938-1939 ia fiinţă clasa a V-a pentru ca în anul şcolar 1939-1940 numărul elevilor să ajungă la 279 , clădirea şcolii dovedindu-se neîncăpătoare pentru noul număr de elevi. Deşi învăţământul era obligatoriu , mulţi copii rămâneau neşcolarizaţi sau cu cele 4 clase primare neterminate din cauza faptului că locuiau pe văi sau pe dealuri , departe de centrul comunei.
În jurul anului 1943 , cu toate că predarea se face în limba română, istoria şi geografia Ungariei trebuiau învăţate şi în ungureşte , iar învăţătorii în mare majoritate români nu îndrăzneau să le vorbească copiilor decât în maghiară.
Munca de educaţie şi ridicare a nivelului cultural a continuat fără întrerupere , iar numărul cadrelor didactice a crescut proporţional cu numărul de elevi. Dacă , de pildă în anul 1944-1945 erau două cadre didactice la 67 elevi , care învăţau în două săli de clasă (şi o sală de grupă frecventată de 20 de copii) în anul şcolar 1950-1951 erau 17 cadre didactice la cei 477 de elevi , in 1959-1960 erau 25 de cadre didactice la 640 de elevi , in 1968-1969 erau 41 cadre didactice la 850 de elevi , în anul 1971-1972 erau 43 cadre didactice la 808 elevi care învăţau în 14 săli de clasă , un laborator de biologie o grupă de grădiniţă , dispunând şi de o bibliotecă şcolară cu 1301 volume. În anii 80 şcoala dispunea de 15 săli de clasă , 2 ateliere , 2 laboratoare , 4 cabinete (limba română , matematică , ştiinţe sociale , geografie) , o bibliotecă şcolară cu 5699 volume şi era frecventată de 837 elevi îndrumaţi de 47 cadre didactice (8 educatori ,18 învăţători , 21 profesori). Între anii 1982 si 1992 la şcoala noastră au funcţionat şi clasele a IX-a şi a X-a. Numărul de elevi a fost cuprins între 839 şi 905 conduşi de 45 de cadre didactice. Din 1993 până în prezent, şcoala a fost frecventată de preşcolarii şi de elevii claselor I-VIII .În anul 2005 a fost inaugurat CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI INFORMARE de un real sprijin atât elevilor cât şi cadrelor didactice. O parte din volumele existente în acest centru a fost donată de domnul profesor Hapca Ioan, în total dispunând de aproximativ 10000 de cărţi.