Scoala Cu Clasele I VIII Octavian Goga

Istoria învăţământului băimărean se integrează celei parcurse de şcoala din Transilvania în ansamblu. Secole la rând fără drepturi sociale şi naţionale, românii ardeleni beneficiază de lăcaşuri de cultură şi educaţie abia din veacul al 18 lea, şi acestea înfiinţate în parohiile româneşti ca urmare a demersurilor corifeilor şcolii Ardelene. Şcolile confesionale, organizate în satele româneşti sau în oraşele unde românii aveau pondere însemnată, au devenit focare de luminare a poporului, de trezire a conştiinţei de neam, de apărare a demnităţii şi de afirmare a mândriei naţionale. Şcoala confesională greco-catolică românească, a cărei continuatoare este, după 1918, şcoala Primară nr. 2, Şcoala cu cls. I-VIII Nr. 2 Baia Mare, actuală Şcoală cu clasele I-VIII „Octavian Goga”, ia fiinţă în asemenea condiţii. Dintr-un raport pe care direcţiunea Şcolii Primare de Stat nr. 2, îl înaintează în anul 1933 Revizoratului Şcolar Satu Mare, raport întocmit pe baza documentelor din arhiva Parohiei greco-catolice, reiese că, încă la 1812, românii din localitatea Baia Mare au cerut magistratului orăşenesc să le permită înfiinţarea unei şcoli. Comitetul magistraturii orăşeneşti le-a permis românilor „să poată ţine o şcoală şi să plătească după fumuri”, după cum se consemnează în raport. Nu dispunem de documente care să ateste date privind începuturile funcţionării şcolii. Cert este că la 1852 exista şcoală confesională românească, întrucât prin protocolul (proces-verbal) din martie 1852, în baza ordinului prefecturii, curătorimea hotărăşte „Cămara din dos a casei cantorale folosindu-se de şcoală, să se repare şi să se prevadă cu cele trebuincioase”. Primul învăţător despre care vorbesc documentele a fost cantorul Torai Gheorghe. Acesta a funcţionat până în anul 1858 când face schimb de posturi cu Mihail Lucaciu, care va activa ca învăţător până în anul 1892. Între 1858 şi 1862 este elev al acestei şcoli Vasile Lucaciu, devenit peste ani simbolul luptei românilor din Transilvania pentru dreptate socială şi unire cu patria mamă. După unirea Transilvaniei cu România, şcoala confesională s-a unit cu cea de stat (şcoala de stat avea ca limbă de predare limba maghiară) formând Şcoala Primară de Stat nr.2, iar învăţământul se desfăşura aici în limba română. Această şcoală a funcţionat mai bine de un deceniu sub numele de Şcoala Primară Combinată nr.1 şi 2 deoarece în localul Şcolii nr.1 (actuala Şcoală cu clasele I-VIII „Petre Dulfu”) a funcţionat Liceul „Gheorghe Şincai” care până la repararea actualului local şi extinderea acestuia nu a avut alt spaţiu de desfăşurare a activităţii. Primul director după 1918 a fost învăţătorul Alexandru Manu care a îndeplinit această funcţie până îcn anul 1937. Documentele consemnează că, la sfârcrşitul anului şcolar 1919 – 1920, în oraşul Baia Mare au absolvit cursurile şcolilor primare un număr de 1024 de elevi. Din aceştia 427 erau români, 399 maghiari, 198 evrei. Oraşul avea la acea vreme 18.000 de locuitori. Semnalăm în anul 1922 un eveniment deosebit din viaţa directorului de atunci, domnul Alexandru Manu – acesta este distins cu Ordinul „Coroana României” gradul de cavaler. La 1 Decembrie 1928, când se sărbătoresc 10 ani de la Unirea Transilvaniei cu vechiul Regat, cadrele didactice şi elevii şcolii participă la o manifestare deosebită din oraşul nostru. Din raportul întocmit la sfârşitul anului şcolar 1928-1929 reiese că şcoala a fost frecventată de 627 de elevi, la sfârşitul anului şcolar 1938-1939, deci după încă un deceniu, şcoala avea grădină, pepinieră, muzeu şcolar, în bibliotecă existau 1436 de volume şi î şi desfăşura activitatea o organizaţie de străjeri. Anii întunecaţi ai războiului au lăsat umbre în istoria şcolii. După încheierea celui de-al doilea război mondial şi revenirea Ardealului la patria mamă, învăţământul reintră pe făgaşul lui normal. Cursurile în limba română ântrerupte timp de 4 ani au fost reluate în data de 7 decembrie 1944, şcoala având atunci 3 posturi didactice şi 153 de elevi. În anul 1955 şcoala avea 462 de elevi. Începând cu anul 1963 prin strădania conducerii şcolii de atunci şi cu sprijinul autorităţilor locale, director în acea perioadă era profesorul Andrei Frenţiu, s-a construit un corp nou de clădire cu 9 săli de clasă şi dependinţe. O dată cu aceasta şcoala a fost dotată cu mobilier şcolar, cu material didactic corespunzător, zestre care a fost mereu îmbogăţită. În anul 1964 dl. profesor Octavian Ilieş amenajează lotul şcolar şi construieşte sera şcolii. În perioada 1975 – 1989, prin dăruirea directorilor Aurelia Lazăr şi Nicolae Ionescu, cu sprijinul comitetului de părinţi şi al Întreprinderii Phoenix s-a reuşit dotarea sălilor cu mobilier, material didactic, s-au amenajat cabinete de istorie, de geografie, laboratoare de fizică şi două ateliere pentru desfăşurarea activităţilor practice. Schimbările petrecute în structura regimului politic după anul 1989 au produs schimbări şi în râcndul slujitorilor şcolii. Noua Lege a Învăţământului şi Statutul personalului didactic dau un suflu înnoitor sistemului de învăţământ care tinde spre optimizarea procesului didactic, stimularea valorilor, asigurarea unei baze didactico-materiale corespunzătoare. Începând cu anul 1993, la şcoala noastră este editată revista „Steaua Polară”, o revistă pentru istoria prezentă şi viitoare a şcolii şi care s-a înscris încă de la primele aparaţii printre cele mai bune publicaţii de acest gen din ţară. În anul 1996 revista obţine premiul al II-lea la concursul naţional al revistelor şcolare. Aici au funcţionat ca învăţători şi profesori renumite personalităţi ale ştiinţei, culturii, artei româneşti: lingvistul şi criticul literar Gheorghe Bulgăr, poetul şi publicistul Victor Teofil Ilieşiu, dirijorul şi compozitorul Vasiliu Becea, artiştii plastici Gheorghe Manu şi Mircea Hrişcă, profesorul Octavian Ilieş, profesorul Augustin Veso. La această şcoală au învăţat, ca elevi, sculptorul Vida Geza, criticul şi istoricul de artă Marius Porumb, membru al Academiei Române, Ioan Bond, profesor la Universitatea „Sorbona” din Paris, Vera Bacs, profesor la Universitatea de Medicină din New York, scriitorul Mircea Marian, medicul şi scriitorul Felix Marian, folcloristul Pamfil Bilţiu, scriitorul şi publicistul Csoma Gheorghe, dirijorul Valentin Băinţan, inginerul şi inventatorul Aurel Ciolte şi mulţi alţii. Afirmarea valorilor, înregistrarea succeselor şi progresului s-a realizat cu efortul şi dăruirea directorilor Alexandru Manu, Grigore Borcutean, Andrei Grobei, Alexandru Mureşan, Andrei Frenţiu, Aurica Lazăr, Nicolae Ionescu, Petronela Roman şi Simion Vaida. În anul şcolar 1997-1998, îcn perioada 7-9 octombrie, am sărbătorit 145 de ani de ănvăţământ românesc la această şcoală, ocazie cu care i se atribuie numele poetului Octavian Goga. În iunie 2001, în faţa instituţiei noastre de învăţământ este dezvelit bustul poetului, devenit patronul spiritual al şcolii. Lucrarea este creaţie a sculptorului băimărean Ioan Marchiş. În anul şcolar 2001-2002 şcoala dispune de 12 săli de clasă, 3 laboratoare şcolare (biologie, chimie, fizică), 7 cabinete şcolare (informatică – dotat cu calculatoare, imprimantă şi scanner, limba şi literatura română, muzică, istorie, matematică, geografie, desen). Şcoala dispune de sală de sport, seră, lot şcolar, bibliotecă cu peste 6500 de volume. Aici învaţă un număr de 750 de elevi îndrumaţi de 15 învăţători şi 32 de profesori. Activează un număr de 6 salariaţi în serviciile secretariat, administraţie, întreţinere. În ultimii 10 ani, cu sprijinul Primăriei şi I.S.J., s-au realizat dotări de excepţie. S-a construit şarpanta pe aripa nouă a clădirii, s-a procurat mobilier nou pentru 15 săli de clasă, s-au amenajat moderne cabinete de limba română, limba engleză, istorie, laboratorul de biologie. S-a amenajat, de asemenea, o modernă sală profesorală care va funcţiona ca şi cabinet metodic al cadrelor didactice. Şcoala noastră a ţinut ridicată făclia ştiinţei şi culturii pe aceste meleaguri înscriindu-se în toţi anii cu rezultate de prestigiu pe plan judeţean şi naţional.