Klára Leövey, omonima școlii noastre, s-a născut la 25 martie 1821 în Maramureș. Cea mai mare influență asupra dezvoltării vieții sale a fost exercitată de Blanka Teleki, după care Klára Leövey și-a dedicat viața și obiectivelor educației femeilor maghiare.
Din 1846 a predat la Pest la Institutul Teleki Blanka. Pál Vasvári i-a fost și profesor. Klára Leövey a devenit un participant sacrificat la revoluția din 1848: a lucrat ca asistentă medicală și a urmat guvernul la Debrecen, unde a participat la asamblarea echipamentului trupelor libere.
În perioada de după înfrângerea războiului de independență, împreună cu Blanka Teleki, au ajutat ascunzătorile și au încercat să mențină trează speranța în națiune. Au fost arestați pentru activitățile lor. Klára Leövey a petrecut trei ani din pedeapsa de cinci ani de închisoare în infama închisoare a castelului Kufstein.
Din 1859, Klára Leövey a început să predea din nou pe Maramureș. Din 1861 a preluat administrația școlii. Cu toate acestea, administrația județeană, temându-se de spiritul inflamator al educației patriotice din instituție, a închis școala. Klára Leövey a călătorit apoi la Paris, unde a predat acasă familiilor franceze și maghiare expatriate.
S-a întors în Ungaria în 1865. Din acest moment a început activitatea sa de publicare. A fost unul dintre fondatorii revistei Maramures, iar multe dintre scrierile sale au apărut în capitala și în alte ziare rurale. Scrierile sale sunt în mare parte amintiri ale Războiului de Independență. El a respins compromisul, „nu a dat drumul celor 48”.
În 1889 s-a mutat la Budapesta, care se dezvoltă rapid și a devenit o figură activă în viața socială și literară. Și-a păstrat prospețimea intelectuală și disponibilitatea de a acționa chiar și la bătrânețe.
Viața sa lungă și fertilă în patriotism a fost încheiată printr-un accident tragic: la 8 aprilie 1897, un omnibus l-a vadat până la moarte.