Cimitirul Vesel de la Sapanta
Faima localitatii Sapanta se trage de la renumitul sau Cimitir Vesel care a devenit o importanta atractie turistica. Numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore si de la poeziile satirice si epitafele care sint inscriptate pe cruci.
Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.
Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.
In 1934 Patras a inceput sa scrie epitafuri pe cruci. De obicei acestea cuprindeau un scurt poem scris la persoana intai, intesat cu arhaisme, fraze caracteristice regiunii respective, nelipsind insa…erorile de scriere. Se remarca de asemenea caracterul filozofic al creatiei sale unde se observa o antiteza intre relativitatea mortii si caracterul dinamic al vietii, argumentul principal sugerat fiind evadarea din neant prin arta. Intreaga viata a satului este in stransa legatura cu acest cimitir. Intreaga populatie a Sapantei, de la pastori, fermieri si padurari la doctori si muzicieni a pastrat de-a lungul timpului vii traditiile si obiceiurile sacre ale comunitatii avand o contributie majora la dezvoltarea culturii si a constiintei nationale, a memoriei colective, creandu-se astfel o atmosfera vesela si nu in ultimul rand o noua conceptie asupra existentei pe fondul melodios al imnului vietii.
Povestea cimitirului a inceput in momentul in care o femeie sarmana l-a rugat pe Stan Patras sa faca o cruce pentru sotul ei, care se stinsese. Mesterul a luat o scandura lunga si groasa, a cioplit-o in forma de troita si pentru a mai alina amaraciunea vaduvei, a cioplit pe lemn chipul decedatului si a adaugat si o mica poveste despre el. Textul era scris la persoana intai, ca si cum disparutul si-ar fi povestit viata.
Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sint simple si am putea spune chiar naive in stil dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentind un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.
Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru asa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele sint pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.
Cronica scrisa, uneori foarte hazlie, a facut ca cimitirul, loc trist, sa devina „vesel”, fiind unicat in lume: „Cimitirul Vesel” de la Sapanta
Comentarii 0