Hramul “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”, 2890 credinciosi. Despre gruparea si organizarea vietii populatiei românesti din aceasta localitate se stie ca din începuturile îndepartate, vatra satului a fost sus pe Valea Seinelului, în mijlocul codrilor seculari, unde si-au facut o bisericuta din lemn acoperita cu stuf, în care se închideau.
În jurul anului 1580, biserica împreuna cu toate casele au fost distruse de catre navalitorii tatari. Românii s-au retras în munte pâna a trecut pârjolul, apoi revenind s-au stabilit în gura Vaii Boci, unde era o poiana mare strajuita de un codru des de stejari.
Aici în jurul anului 1600 si-au ridicat o noua biserica din lemn, în care s-au rugat pâna în anul 1882, când înmultindu-se populatia s-a extins pe un teritoriu mai vast, taind padurile, marind astfel suprafata pamântului arabil.
Pâna în anul 1840, în bisericutele de lemn au slujit rând pe rând mai multi preoti. Dupa anul 1840 din sirul preotilor slujitori se distinge parintele George Maniu, intelectual de seama al timpului, înflacarat patriot, care a pus bazele unei noi biserici din piatra în mijlocul comunei. Dupa 42 de ani, în 1924 s-a terminat constructia turnului si s-a facut iconostasul din piatra alba cioplita.
Loading…